Sursă: Hotnews.ro
Rușii s-au reîntors la tranzacțiile cu bani lichizi, în contextul în care întreruperile de internet perturbă plățile cu cardul, iar micile afaceri încearcă să evite povara fiscală în creștere. Această situație a fost amplificată de recentele atacuri cu drone din partea Ucrainei, care au determinat Kremlinul să blocheze internetul mobil în zone extinse ale țării.
Conform datelor Băncii Centrale a Rusiei, de la începutul acestui an, cuantumul de bani lichizi aflați în circulație a crescut cu echivalentul în ruble a 20 de miliarde de dolari, cea mai mare creștere înregistrată de la începutul pandemiei de Covid-19. Această tendință reflectă o pierdere a controlului statului asupra circulației unei mari părți a masei monetare.
De ce aleg rușii banii lichizi?
Mulți ruși consideră că a avea bani cash le oferă un sentiment de control și siguranță. O femeie din Moscova, care a dorit să rămână anonimă, a declarat: „Dacă apare o urgență în oraș, știu că tot voi putea cumpăra bunuri de bază, chiar și dacă rețeaua mobilă cade.” Această mentalitate a fost observată și în trecut, când rușii au retras masiv bani cash din bancomate în momente de incertitudine, cum ar fi anunțul mobilizării parțiale din septembrie 2022 sau rebeliunea grupării Wagner din iunie 2023.
- 20 de miliarde de dolari - creșterea masei monetare în bani lichizi în Rusia
- Creșterea TVA-ului de la 20% la 22%
- 6% dintre antreprenori recunosc că folosesc „scheme gri” pentru a evita impozitele
Impactul asupra economiei
Încrederea mai mare a rușilor în banii cash îngreunează capacitatea statului de a colecta taxe, într-o perioadă în care deficitul bugetar crește din cauza efortului de finanțare a războiului. Guvernul de la Moscova a crescut TVA-ul și a scăzut pragul de la care micile afaceri trebuie să plătească această taxă, ceea ce a dus multe IMM-uri la faliment.
Taras Skvorțov, șeful operațiunilor financiare de la Sberbank, a avertizat că există „semne foarte serioase” că mai multe firme își plătesc angajații „la plic”. Aceasta reprezintă o modalitate de a evita contribuțiile sociale și de a menține veniturile sub pragul de impozitare.