Sursă: Graiulsalajului.ro
Astăzi, 27 iulie, calendarele de rit bizantin și latin îl amintesc pe Sfântul Pantelimon, doctor fără plată. Acest sfânt este unul dintre cei mai cunoscuți și iubiți sfinți ai bisericii, adesea numit „doctor fără plată”, reprezentând astfel paradigma omului viguros care se golește total de sine pentru a se dărui celorlalți.
Sfântul Pantelimon a trăit în vremea împăratului Maximian Galeriu și era originar din cetatea Nicomidiei. Primul său nume a fost „Pantoleon”, adică „cel în toate puternic ca un leu”. Mama lui, Evula, o femeie foarte evlavioasă, i-a transmis fiului învățătura creștină, care a devenit un pilon fundamental în formarea spirituală și morală a copilului.
După moartea mamei, Pantelimon a uitat învățăturile creștine și, ca și tatăl său, care era păgân, s-a adorat idoli. Tatăl său l-a trimis la școlile vremii, unde a studiat filosofia și a ajuns ucenicul unui medic renumit, Eufrosinos, de la care a deprins secretele medicinei.
Cum a devenit Pantelimon un medic renumit?
Între timp, Pantelimon l-a cunoscut pe preotul Ermolae, care i-a reamintit învățăturile de credință ale creștinismului și l-a convins că Iisus Hristos este cel mai bun medic. Sfântul Alfons Maria de Liguori a descris această întâlnire cu următoarele cuvinte: „A studiat medicina cu atât succes, încât împăratul Maximian l-a numit medicul său.”
- Pantelimon a vindecat miraculos pe cei bolnavi, atât sufletește, cât și trupește.
- A eliberat sclavii și a împărțit bogățiile celor săraci.
- A câștigat o mare reputație în Nicomidia.
Martiriul Sfântului Pantelimon
Medicii păgâni din cetate, invidioși, l-au denunțat că era creștin, iar Pantelimon a fost adus la judecată în timpul persecuției anticreștine declanșate în anul 303 de împăratul Dioclețian. Însemnările istorice au reținut că bravul medic a fost martirizat în Nicomedia, astăzi orașul Izmit de pe malul Mării Marmara.
Dragilor, viața și activitatea sfântului Pantelimon se încadrează în îndemnul Mântuitorului: „Doctore, vindecă-te pe tine însuți!” (Luca 4, 23). Aceasta înseamnă că trebuie să avem grijă de propriile probleme sau erori înainte de a-i judeca sau sfătui pe alții.