Un proiect legislativ depus la Senat de parlamentari ai UDMR propune o schimbare majoră în modul în care este acordat sprijinul financiar pentru copii, mizând pe condiționarea unei părți importante din bani de participarea efectivă la educație.
Inițiativa vine pe fondul creșterii îngrijorătoare a abandonului școlar și al decalajelor persistente între mediul urban și cel rural. Potrivit documentului, alocația pentru copiii cu vârste între 3 și 18 ani ar urma să fie redusă de la 292 de lei la 100 de lei.
Citește și: Parlamentul European invită tineri să propună activități pentru Strasbourg în 2027
În paralel, diferența de aproape 200 de lei, la care se adaugă încă 50 de lei, ar urma să fie acordată sub forma unei burse de prezență, în valoare minimă de 250 de lei, destinat copiilor care frecventează grădinița sau școala.
Ce înseamnă această schimbare pentru sprijinul financiar al copiilor?
Inițiatorii susțin că, astfel, suma totală primită de copii ar putea ajunge la 350 de lei, doar dacă aceștia îndeplinesc condițiile impuse. Szabo Odon explică: „Ceea ce înseamnă că în total suma acordată crește cu 50 de lei, de la 292 de lei la 350 de lei”.
- Alocația pentru copiii între 3 și 18 ani va fi redusă de la 292 de lei la 100 de lei
- Se va introduce o bursă de prezență de minimum 250 de lei
- Suma totală poate ajunge la 350 de lei pentru elevii care respectă condițiile
- Bursa va fi condiționată de prezența la școală și respectarea anumitor criterii de performanță
- Copiii de grădiniță pot beneficia de bursă chiar și în cazul absențelor nemotivate, dacă nu depășesc cinci zile pe lună
Care sunt implicațiile pentru sistemul actual de sprijin financiar?
Diferența esențială față de sistemul actual este că alocația de stat de 100 de lei va fi acordată tuturor copiilor, indiferent de frecvența școlară, în timp ce bursele de prezență vor fi destinate celor care îndeplinesc criterii stricte, precum media 10 la purtare sau calificativul „Foarte Bine”.
Autorii proiectului argumentează că măsura nu reintroduce condiționarea alocației, interzisă de o decizie a Curții Constituționale din 2006, ci creează un mecanism complementar, menit să reducă abandonul școlar și să stimuleze prezența în școală.
Szabo Odon susține că modelul a mai fost aplicat în trecut și a avut rezultate pozitive, fiind reluat pentru a combate efectele negative ale eliminării condiționării. În opinia inițiatorilor, sancțiunile actuale nu sunt suficiente pentru a asigura participarea elevilor la educație.
În concluzie, această inițiativă legislativă vizează crearea unui mecanism diferit, menit să sprijine elevii în mod eficient și să reducă abandonul școlar, în contextul unor provocări sociale și educaționale majore.